Actualitatea fara IA

 

Predragobeti

 

Asa se zicea cand cu ciuma rosie

 

Se pare ca ar fi pe bune

 

Un tulcean comemoreaza pe mama sa

7 februarie 1937 - 30 ianuarie 1980

Mama mea, Prorocu (Caprioru) Steliana a fost bibliotecara. Fiecare elev era obligat sa aduca la inscriere cateva carti postale, ea desena pe unele dintre acestea anumite lucruri legate de tematica scolara, aniversari, etc. In acest mod facea surprize placute abonatilor pe vremea cand corespondenta era numai scrisa nu virtuala. Astfel, acasa nu primeau numai cei rauvoitori cartile lor postale cu somatii sa restituie volumele imprumutate ci si cititorii cei mai fideli…. Avea mult talent si un suflet delicat, nasa noastra imi spunea mult timp dupa moartea ei: “Fina era o femeie delicata, cuvantul i se potriveste nu numai privind legatura noastra ci ca om in general…”

 

Astazi mama mea ar fi implinit 81 de ani. Patriarhul Teocrist 103, erau nascuti in aceeasi zi cu destine total diferite dar in sufletul meu emana aceeasi sfintenie de martiri. Am trait o intamplare curioasa la Mitropolie acum ceva ani, era o slujba de sarbatoare, aniversare de fapt a Patriarhului de cand pastorea tara. Primul preot ortodox al neamului a fost in unele perioade in istoria descatusarii si eliberarii de jugul strain si al verosilor jecmanitori aciuiati aici ca mustele pe dulceata, conducatorul tarii, ca la 1848 de exemplu, atunci mitropolitul ca si viitorii mari imbogatiti, de fapt a tradat revolutia. Pe mine dintre toti pe care i-am vazut zugraviti pe la Manastiri si Biserici m-a marcat Patriarhul Teocrist; nu pot sa-i uit vorba melodioasa, plina de pilde in noaptea de Inviere, cand veneam in casa cu Lumina de la Biserica aureolata minunat in acea noapte, aureola care parca simteam ca era in jurul meu, al familiei mele si al casei....

Am ajuns la slujba aniversara spre final, avusesem treaba la Directia Circulatie a IGPR in Cartierul George Cosbuc  si fiind dupa program am urcat la Mitropolie. A iesit dupa slujba, avea o piele sidefie si o aura de sfant. Eram in afara perimetrului construit, intre oameni simpli asezati in genunchi. Eu stateam plecat smerit dar in picioare. S-a oprit in fata mea, si-a scos acoperamantul capului bucurandu-se de aerul curat de afara si mi s-a adresat parca eram buni cunoscuti, intrebandu-ma de unde am stiut de slujba aceea, am raspuns ca de la radio. M-a binecuvantat in mod special, i-am sarutat mana care parca era din sidef. Curatenia, spiritul sau mi-au invadat trupul si sufletul. Amintirea unor asemenea momente pleaca doar o data cu tine in mormant... Nu mult dupa aceea am aflat ca a murit intr-un chip dubios. Era singurul mare demnitar care a ramas dupa 1989 in functie. Toata clica de „martiri” care facusera puscarie sub comunisti nu a reusit sau nu a avut puterea sa il inlature. Au distrus tara si mintile romanilor cu minciunile lor, majoritatea au fost legionari sau au crezut ca pot face ce vor si sub regimul comunist asa cum multi dintre ei mai cu frica de Dumnezeu au recunoscut, asa cum multi au fost turnatorii propriilor „colegi”. Colaborationistii si curvele care s-au culcat cu invadatorii au fost cu precadere executati in Franta, Italia si alte mari "democratii"... la noi multi sunt azi eroi. Tinerii nostri au fost inveninati, au ramas si fara nici un Dumnezeu din marsaviile intelectualiste si spiritiste ale astora...

Este 7 Februarie 2018... Dumnezeu sa ii odihneasca in pace pe toti. Din pacate numai pace nu e acum in jurul nostru... 

P S De fapt sunt astazi 87 de ani pe care i-ar fi implinit mama mea!

Ziua mondiala a cititului impreuna

Inteleg ca minti mancatoare de fonduri grase pun carti prin mijloace de transport, gari si alte locuri in care le trece prin mintile crete ca sa citeasca cei care se afla pe acolea... pai cand faceam naveta aveam cartea mea ca sa citesc in tren daca gaseam loc si nu atipeam ca ma duceam la munca nu la intins mana ca multi de astia de acuma... ceea ce era de demonstrat... Iarta-i Doamne ca nu stiu pentru ce toaca banii atat de necesari...