Antologie de dinainte ca acuma am ramas chiar mut!
Ganduri bune, urari din inima tuturor celor care mi-au
facut bucuria si onoarea sa imi apara in viata si pe vechea stiinta fac parte
inca din sexul opus, delicat si carora sper din suflet sa nu le fi pricinuit
niciodata suparare.
Mintim pana si de 1 martie ca vine primavara, vara etc...
de ingheata apele! Am intins niste rufe pe sarma si s-au facut parca scoase de
la tinichgerie. Are si nebunia asta farmecul ei!
Asta e! Cat nu mai e doar parinte 1 si parinte 2 numai
bine!
LA MULTI ANI!
Si sa fiti sarbatorite si apreciate tot anul, zi de zi nu numai azi si pe 8 martie...
Ghioceii spun baietii de la butoane si aplaudacii lor ca sunt monumente ale naturii (lor cainoase) si sunt interzisi!!!
Mama
de Proorocu A. Angel
Nimic nu izvoraste
din nimic
Dar mai ales acela
mic.
Nu e miracol mai
maret
Decat al vietii
mare pret.
Afaceristi
scarbosi, avizi
Au intinat a vietii
zi.
Afaceri smenueli,
barbari,
Miracolul de la
murdari.
Dar oare ce e mai de
vis
Ce nu e nici in
paradis?
O zvarcoleala, un
pacat
Este al vietii
start curat.
Femeia-i grasa,
slaba,
Frumoasa sau
lingaba,
Desteapta, sluta,
grava,
Destrabalata sau
suava.
Dintr-un moment cum
ea a fost
Trecutul ei nu, nu
mai are rost.
Mareata inclestare
cu natura,
Cand de durere-i
urla ura!
In chin si scancet
si durere.
Femeia ce a fost
chiar piere.
In camp, in
baldachin de aur
O mama care naste
este un tezaur.
Exita azi mizeriile
de oameni
Ce cauta mereu la
semeni
Motiv de barfe si minciuna,
Ca sa distruga a
lumii grea cununa…
Femeia mama e o
sfanta,
Maternitatea o
ajuta.
O mama e ce-i mai
sfant pe lume
Copilul e a ei
minune.
Treceti deci voi,
oameni de jale
In in iad la
Scaraotchi-n poale.
Lasati aici sub
Soare
Doar ce e minunat si
doare.
Iubirea mamei
pentru pui
Nu puneti ce e vis
in cui.
Lasati asa cum a
facut natura:
Mama e-n lume numai
una.
Si nimenea nu poate
ca misel
Sa faca mama ce
vrea el.
Mama e sfanta, e-o
minune
E tot ce e mai minunat
pe asta lume !
Bucuresti
14 februarie 2018
Frumoasa flamanda
Era și vânt și
vreme rea,
Şi mânăstirea albă
pustie îmi părea,
Dar ai venit
frumoasă blondă,
Străină dulce cu
zâmbet de Giocondă!
La râsul tău
vântul sălbatic s-a oprit
Şi soarele o clipă
a sclipit.
Am stat pe banca
cea cioplită
Şi am vorbit, dar
numai o clipită;
O clipă-ai stat, o
clipă te-am privit,
Frumoasă blondă cu
chipul aurit;
Dar ai plecat și
vântul s-a pornit,
Iar mânăstirea
albă, iarăși m-a îngrozit.
Cocoş-Niculiţel-1976
Martisor
cu Omar Khayyam
La Muzeul Țăranului Roman, pe
care de la început nu l-am înțeles pentru ca după mine trebuia sa fie ceva care
sa preamărească veșnicia neamului ăstuia în spirit sadovenian sau al lui
Nicolae Iorga, s-a organizat un târg de mărțișoare în preajma lui 1 martie
2013. Dar nu e cum cred eu cu muzeul, banii
primiți înseamna slugărnicie fata de finanțatori…
Oricum,
în curtea acestui muzeu s-au adunat o mulțime de “martisorari“ care își
prezentau realizările mai mult sau mai putin conforme cu definiția din DEX.:
“Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în
dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie.
Ca sa intre un pensionar cotizeaza cu 3 lei. Pe bilet i se spune ca unui iobag
al vremilor postumane sa dea 2% din darile lui... Aici da se vede ca e vorba de
taranul roman care a imbogatit cu darile lui romanii, turcii, austriecii,
bonjuristii, fripturistii si acuma ultimii ...emanatii....
E
mai ușor sa faci mărțișoare decât sa sapi, sa construiești și e la moda când 5
combinate siderurgice din țara asta se vând pe câteva sute de euro la pachet…
Erau
și lucruri frumoase care mi-au plăcut mult dar eu aveam o lista și un expozant
anume.
Erau
niște băieți jurnaliști care mi-au zis ca dacă era rentabila pentru ei
jurnalistica nu stăteau în frigul ala sa vândă mărțișoare. Când au văzut lista
mea și ca e din UE au pozat-o. In câteva ore era pe Facebook și avea o
explicație “la târg la mărțișoarele noastre vin oameni în vârsta
cu liste de acasă și plicuri timbrate în buzunare gata completate ca sa fie
puse imediat la posta după ce sunt umplute cu mărțișoare produse de noi”. Unul
ii întreabă dacă au licența pentru UE. Nu au fost chiar asa de nesimțiți încât
sa etaleze acolo și poza mea, oricum era vorba de o masa imensa de bătrâni…
Era
un frig pătrunzător Erau și piloși care
făceau negoțul în clădirile complexului muzeal al bietului țăran roman…maria sa
când regele era prin tari străine...
Intrarea
în curte era cu plata. Erau mai ales părinti cu copii internauti, pe lângă
mărțișoarele jurnaliștilor tații cu fetitele cu ei se uitau calmi pana apucau
sa vadă din grămezi unele creații porcoase și atunci smulgeau odraslele din
fata tarabei izbindu-se de mușterii din fata.
Am
plecat înghețat și bucuros ca pana la urma soarele părea sa învingă norii.
Langa muzeu o biserica în ton cu zona, Mavrogheni iar un pic mai încolo cu
capul încă fiind un fel de acvariu plin de kitschuri am dat peste bustul dat
cadou de, atât de huliții acum, iranieni poporului roman. Bustul lui Omar
Khayyam care pe când stra-stra-stramosii țăranului pe care muzeul fost al PCR
îl are pe firma era în formare înghițind genele năvălitorilor acolo în unul din marile imperii ale civilizației
umane scria:
“am intrat într-o moschee
cu evlavie, cucernic,
însă nu să-nchin o rugă
către
cel Atotputernic.
am
luat de-aici odată
un
covor de rugăciune,
acum s-a ros şi, după altul,
m-am întors, cu plecăciune.”
“Am avut profesori străluciți.
M-am bucurat de progresele și
de succesele mele.
Când mi-amintesc de savantul
care am fost,
îl compar cu apa care ia forma
vasului şi cu fumul pe care îl împrăștie vântul.”
“Bucata
de argilă
Olarul
implora:
- Ca tine-am fost, ai milă,
Nu
mă brutaliza.”
“Răsplata
cuvenită iar n-a venit? Zâmbește!
Să
crezi c-un lucru poate fi altfel, nebunie-i.
Căci
totu-i scris în cartea pe care-o răsfoiește
La
întâmplare vântul uituc al... veșniciei...”
“O-închipuire-i
lumea din năluciri și fum!
Un
loc pe scenă vrea fiecare să ocupe...
Tu
află adevărul din năluciri de cupe:
Că
totul pendulează între miraj și scrum!”
“De-i
prietenul necredincios, disprețuiește-l ca pe un dușman
Respectă
vrăjmașul statornic; Privește otrava lecuitoare ca pe un antidot, iar
dulcețurile rele consideră-le oțet omorâtor.”
“Fiindcă
nu știi ce te-așteaptă mâine, luptă să fii fericit astăzi. Ia o cană cu vin
și sub lumina lunii, bea, zicându-ți că
luna te va căuta poate zadarnic, mâine.”
“Atâta
duioșie la început. De ce?
Atâtea
dulci alinturi și-atâtea farmece
În
ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Şi-acum,
De
ce sunt toate ură și lacrimă și fum?”
Hakim
Omar Khayyam s-a născut în anul 1040 la Nişapur în provincia persană Khorasan
(în Nord-Estul Iranului) și a murit în anul 1124, tot la Nişapur.
A
fost un celebru matematician, astronom, filozof şi poet persan dar totodată
autorul textelor literare cunoscute sub numele de RUBAIYATE.
Ideile
și concepțiile exprimate de Omar Khayyam în catrene, într-o întinsă plajă
tematică, constituie un ansamblu general ce poate căpăta semnificația unui
sistem ce are câteva teme majore: credința că viata omului nu-i decât pe
pământ, că viata trebuie trăită, că nu există viata dincolo de moarte, că nu
există predestinare, că lumea nu a fost creată, că procesele şi fenomenele
naturale sunt obiective, că binele și răul sunt în noi etc.
Khayyam
a fost un cugetător materialist și nu a crezut în nimic dincolo de lumea
materială.El nu vedea salvarea prin moarte, aceasta fiind un fenomen natural
total și definitiv. Filozofia sa este
reflectată în creațiile sale. Faima mondială a lui Khayyam s-a produs abia în a
doua jumătatea a secolului al XIX-lea când catrenele sale au început a fi
traduse în engleză.
Robaiyul,
ca poezie, exista în literatura atabă şi iraniană chiar înaintea lui Khayyam,
dar el i-a dat strălucire. Forma lui era fixă:patru versuri în care există o
singură rimă pe versurile 1, 2, 4, iar versul al 3-lea e liber, nu rimează.
Conţinutul său poate fi de natură erotică, filozofică sau moralistă.Cele mai
frecvente teme erau: dragostea, trăirea clipei prezente, plăcerile vieții,
durata vieții moartea, ce este dincolo
de moarte, raportul om - Dumnezeu, cunoașterea lumii şi a universului, religia,
raiul şi iadul, trecerea inexorabilă a timpului, transformarea omului în țarâna
sau oale şi ulcele, demnitatea omului, ipocrizia religioasă, originea vieții,
nimicnicia vieții, suferința umană, uitarea de necazuri prin euforia vinului,
mişcarea în general şi mișcarea planetelor.
Structura
catrenului- robaiyat are forma celei a epigramei de azi şi chiar cea a
epigramei Greciei antice ceea ce duce la concluzia că robaiyul este asemănător
epigramei aforistice: dintre cele 377 catrene traduse de Geo Olteanu,
majoritatea sunt asemănătoare epigramei aforistice şi numai vreo zece pot fi
considerate drept epigrame purtătoare de poantă.
Catrenele
lui Omar Khayyam constituie un tezaur de interes mondial prin frumusețea lor
artistică și prin profunzimea filozofică fără egal, motiv pentru care au fost
traduse şi publicate în multe limbi, începând cu sfârşitul secolului XIX-lea.
Traducerile în limba română au ca punct de pornire anul 1930.
Mulțumesc
țăranului roman pentru ce înseamna pentru mine, și chiar muzeului ca are vecina
o bucata de materie care ar trebui sa fie un exemplu de civilizație milenara
mai ales pentru tineri și mărțișoarelor care m-au adus în acea zi acolo ca sa
aflu și eu cine a fost Omar Khayyam…
